Cu bugete limitate, personal IT redus și expunere crescândă la atacuri ransomware și phishing, spitalele rurale utilizează din ce în ce mai mult rețele colaborative de informații despre amenințări și practici de bază de igienă cibernetică pentru a acoperi lacunele periculoase de securitate și a proteja mai bine datele pacienților.
O mare parte din Statele Unite depinde de o gură de oxigen despre care nimeni nu vorbește: cele peste 2,000 de spitale rurale care deservesc zone cu acces limitat la asistență medicală. Aceste spitale sunt adesea subfinanțate cronic și subpersonalate, fiind obligate să acorde prioritate la ceea ce este cel mai urgent: tratarea pacienților. Prin urmare, securitatea cibernetică trece pe plan secund, expunând în cele din urmă spitalele rurale la atacuri cibernetice.
Problema este și sistemică: experții în securitate cibernetică și inițiativele de informații privind amenințările tind să se concentreze pe ținte complexe și de mare valoare din sectorul sănătății, cum ar fi rețelele spitalicești majore, companiile de asigurări și agențiile guvernamentale.
Spitalele rurale sunt adesea trecute cu vederea de investițiile și politicile în domeniul securității cibernetice, deoarece nu dispun de resursele necesare pentru a-și apăra în mod adecvat rețelele. Resursele limitate de securitate cibernetică duc la mult mai puține apărări, ceea ce face ca spitalele rurale să fie ținte atractive. Prioritățile bugetare se îndreaptă către îngrijirea pacienților, așa cum ar trebui, iar provocarea devine asigurarea mai multor resurse de securitate cibernetică.
